Nu pleca.Mai stai putin.Avem tot timpul din lume.Poftim,un scaun.Defapt,aseaza-te unde vrei,dar asculta-ma.Imi permiti sa-mi aprind o tigara?Nu rade,stiu ca sunt plina de vicii.La urma urmei,esti ca mine,ce te surprinde?Acelasi zambet meschin, si incantator.Nu te mai juca cu degetele,doar stii cat ma enerveaza.Jur,parca ai face-o dinadins.
Ce vroiam sa-ti spun?Am uitat,doar vroiam sa mai stai cu mine putin,stiu ca imi va fi dor de gesturile tale,de ochii tai atat de mari.Incape o lume intreaga in ei,stiai?Cand toate lumile se darama,a ta mereu ramane neatinsa.Construieste-mi una,la fel ca a ta.

Dar tu esti lumea mea.Esti un dezastru,un complet haos.Cand vrei sa te pierzi,mereu fac eforturi considerabile sa te gasesc.Si cand te gasesc,mi-e frica sa nu te pierd iar.Dar esti a mea.As putea sa scap de tine atat de usor.Dar nu vreau.Ma intrigi prea tare.O sa ma intrebi probabil de ce ai face asta,cand de atatea ori ti-am spus ca esti asa usoara.Nu esti simpla deloc,esti doar o mare pacaleala.Dar tot a mea esti.Uite,parul tau e ca tine.Neascultator si vraiste.Dar iubesc pana si suvita aia dezordonata.

-Cum asa?
-Uite asa.
-Esti adorabil.
-Sunt al tau.
-Nu te vreau.
-N-ai de ales.De mine nu mai scapi.
-Cine a zis ca vreau sa scap de tine?
-Tu!
-Esti prost.
-Da,dar sunt prostul tau.
-Saruta-ma.Si pleaca.